Obiective Culturale

Muzeul spune povestea „bănăriei” din Ciclova Montană, unde s-au băutut timp de aproape jumătate de veac (1811-1855) creițari austrieci. La vremea aceea Banatul montan și inclusiv Oravița se aflau sub stăpânirea Imperiului Austriac. Dorind să profite de bogăția minelor de cupru din zonă, Curtea de la Viena a dispus să se înființeze aici o monetărie unde să se bată o parte din monedele de aramă ale Imperiului.
Pasionații de numismatică pot admira aici sute de monede și bancnote, dar și documente ale vremii și fotografii ce spun povestea activității monetare din această parte a fostului Imperiu Austriac.
Cele trei puncte muzeale din Oravița pot fi vizitate și în cadrul unui tur ghidat (teatru-farmacie-monetărie) disponibil doar pentru grupuri.

Cea mai veche farmacie montanistică din țară se păstrează astăzi impecabil ca punct muzeal în Oravița. Colecția este compusă din mobilier și instrumentar farmaceutic datând din secolul al XVII-lea (1682) până în anii 1950 și completată de arhiva documentară şi biblioteca de carte veche ”Francisc Klima – Ionel Bota”.

În Oravița s-a construit și primul teatru din România, inaugurat în 1817, când Banatul sărbătorea un secol de la eliberarea de sub administrația otomană. Este prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă, iar decorurile interioare sunt o copie fidelă a teatrului din Viena. Pe scena lui au urcat unele dintre cele mai importante trupe de teatru ale vremii: trupa Teatrului Regal din Madrid, trupa Teatrului Balşoi din Moscova, orchestra imperială a Rusiei, dar și trupe ilustre din Viena. Numele actual i-a fost dat pentru a marca vizita din 1868 a trupei lui Mihail Pascali, în care Mihai Eminescu era sufleor.

Denumită și Semmeringul bănățean datorită asemănării din punct de vedere al dificultăților de construcție cu calea ferata austriacă de la Semmering, este prima cale ferată montană de pe teritoriul actual al României. A fost construită cu tehnici austriece între 1860 și 1863, pe când Banatul se afla sub dominație austro-ungară. Tronsonul are o lungime de 33,8 km, 14 tunele și 10 viaducte și prezintă o diferență de nivel de 340m. Recomandăm parcurgerea lui pentru panoramele deosebite pe care le oferă. Informații pentru planificarea călătoriei: www.cfrcalatori.ro

Romanii doreau Dacia pentru bogățiile subsolului, iar exploatarea minieră din această zonă este menționată în documentele istorice încă din anul 120 e.n. Drumul principal de acces construit de ei prin Clisura Dunării a fost completat de-a lungul timpului cu câteva drumuri secundare pe ambele maluri. Din acestea se mai păstrează astăzi în zonă câteva fragmente care șerpuiesc dinspre Sasca Română, vechi centru minier, până la Șopotu Nou, pe Valea Cameniței.

Cetatea Beiului (Begului) sau Cetatea medievală de la Socolari a fost o fortificație din care astăzi au rămas doar romantice ruine pe vârful unui deal cu largă panoramă spre despresiunea Oraviței. Zidul de aici amintește de perioada în care Banatul era pașalâc turcesc (sec.XVII).

Așezământ relativ nou, înființat în anul 1994 cu hramul Cuvioasa Paraschiva, mănăstirea a ajuns repede cunoscută în toată țara prin produsele naturiste pe care le fac măicuțele de aici. Ea se află pe Valea Nerei, la ieşirea din Sasca Montană, fiind vizibilă din drumul judeţean care leagă Sasca Montană de Slatina Nera.

Aşezată sub clențurile Rolului de la Ciclova Montană, mănăstirea are o poveste plină de minuni. Legenda spune că, pe la 1830, un păstor a auzit  venind din inima codrului sunetele unei cântări bisericești. Mirat a pornit spre locul de unde venea sunetul, ajungând la o peşteră în care a găsit o icoană a Maicii Domnului şi rămăşiţele pământeşti ale unui călugăr sihastru. Se credea că icoana a fost adusă chiar de la Muntele Athos, astfel că a fost dusă de credincioși în biserica din Oravița. Icoana însă nu se lăsa dusă din peșteră și tot reapărea, astfel că s-a hotărât amenajarea unei capele, altarul acesteia având la temelie peştera în care fusese descoperită.

Una dintre cele mai spectaculoase atracții din Cheile Nerei o reprezintă tunelurile săpate în stâncă pe porțiunea dintre Sasca Română și Podul Beiului. Se pare că această lucrare a fost efectuată în perioada ocupației otomane pentru a facilita accesul oastei de-a lungul graniței. Ineditul traseului este completat de poteca săpată în stâncă la 15 metri deasupra apelor Nerei și de puntea suspendată de la Sasca Română.

Lângă Sasca Montană se află o căsuță experimentală din lut, făcută cu pasiune de o arhitectă româncă revenită din Vest. Aici se desfăşoară periodic cursuri şi ateliere de lucru prin care participanţii pot învăţa tehnici pentru construirea unei locuinţe similare. Materialele folosite: pământul, piatra și lemnul, sunt în perfectă armonie cu natura, iar succesul proiectului e dovedit de numărul tot mai mare de tineri care vor să învețe din experiența de la Casa Verde (http://www.casa-verde.ro).